Daniel în groapa cu lei.

                                                Daniel 6:16-23

       „Atunci împăratul a poruncit să aducă pe Daniel, și să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul a luat cuvântul și a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia necurmat Îi slujești, să te scape! “

            Au adus o piatră, și au pus-o la gura gropii. Împăratul a pecetluit-o cu inelul lui și cu inelul mai marilor lui, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel.

            Împăratul s-a întors apoi în palatul său, a petrecut noaptea fără să mănânce, nu i s-a adus nici o țiitoare, și n-a putut să doarmă.

            În revărsatul zorilor, însă, împăratul s-a sculat și s-a dus în grabă la groapa cu lei.

           Și apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plângător. Împăratul a luat cuvântul, și a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia îi slujești necurmat, să te scape de lei? “

            Și Daniel a zis împăratului: „Vecinic să trăiești, împărate!

        Dumnezeul meu a trimes pe îngerul Său și a închis gura leilor, cari nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Și nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău! “

          Atunci împăratul s-a bucurat foarte mult, și a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă, și nu s-a găsit nici o rană pe el, pentru că avusese încredere în Dumnezeul său.”

            Când în destrăbălarea sa, Belșațar, nepotul lui Nebucadnețar, a văzut mâna care scria pe peretele palatului: „Mene, mene techel upfarsim”, i-a promis  lui Daniel haine de purpură, lanț de aur la gât și locul al treilea în împărăție, în schimbul dezlegării acelei scrieri pe care nu o putea desluși nimeni; însă Daniel i-a zis împăratului: 5:17: „Ține-ți darurile, și dă altuia răsplătirile tale.” Eu rămân al Domnului.

            Mai bine sărac și curat înaintea Domnului meu, decât întinându-mă cu murdăriile lumii acesteia.

            Înconjurat de oameni idolatri, de vrășmași plini de invidie și ură, Daniel a preferat să rămână un martor credincios al Dumnezeului celui viu.

            Iar rezultatul este consemnat în Scriptură și este triumfător, pentru că intervenția lui Dumnezeu a fost nu numai salvarea lui Daniel de la moarte, ci și înfrângerea și nimicirea vrășmașilor săi.

            Aruncat în groapa cu leii fioroși și flămânzi, Domnul Dumnezeu l-a scăpat fără nici o zgârietură, pentru că un înger al Domnului a coborât împreună cu Daniel în groapă, a închis gura leilor și le-a poruncit cu hotărâre: „Să nu-l păpați pe Daniel” și leii au ascultat glasul ceresc și s-au culcat flămânzi. Dar dimineața când s-au trezit, au mâncat pe săturate, pentru că toți pârâșii lui Daniel au fost aruncați în groapă și au devenit ospățul leilor.

           Așa lucrează Domnul Dumnezeu în dreptul tuturor celor ce se încred în El și-I fac voia, îi binecuvântează și-i scapă din primejdie, iar pe vrășmașii care se lasă prelucrați îi face prieteni, iar pe cei îndărătnici îi nimicește ca pe adversarii lui Daniel.

           În versetul 23 se spune că: „... Daniel a fost scos din groapă, și nu s-a găsit nici o rană pe el, pentru că avusese încredere în Dumnezeul său.”

        Și oricine se încrede în Domnul, este izbăvit de vrășmași și din necazuri. Nu ne izbăvește de necazuri pentru că pe acestea le vom întâlni mai mult sau mai puțin în viață, după Cuvântul Domnului, ci ne va izbăvi din mijlocul necazului.

            Domnul Dumnezeu își împlinea și de data aceasta făgăduințele Sale, scrise în Isaia 43:2, unde Cuvântul Domnului dă următoarea asigurare tuturor celor ce se vor încrede în El: „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, și flacăra nu te va aprinde.”

            Domnul Dumnezeu va fi întotdeauna cu tine în mijlocul necazului tău și nu te va lăsa niciodată singur. Acesta este Dumnezeul lui Daniel și este de asemenea Dumnezeul pe care noi Îl proclamăm ca fiind Tatăl nostru.

            Prin curajul lui Daniel de a înfrunta moartea și prin credința lui în Domnul, Satan a fost înfrânt, el și uneltele lui, iar Daniel a fost scăpat din colții leilor și Numele Domnului a fost înălțat.

           De fapt acesta este scopul oricărui credincios, de a înălța cât mai sus steagul biruinței pe care este scris, cu litere de sânge, Numele cel mai minunat: Isus! El este Domnul nostru! Isus Mântuitorul nostru! Isus Regele regilor!

            În versetele următoare 25,26 cuvântul Domnului spune: „După aceea, după ce l-au scos afară pe Daniel din groapă, nevătămat, împăratul Dariu a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile care locuiau în toată împărăția: „Pacea să vă fie dată din belșug!

         Poruncesc ca, în toată întinderea împărăției mele, oamenii să se teamă și să se înfricoșeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel viu, și El dăinuiește veșnic; Împărăția Lui nu se va nimici niciodată, și stăpânirea Lui nu va avea sfârșit.”

         Domnul Dumnezeul lui Daniel și al nostru va smeri pe cei trufași și mândri, dar întotdeauna îi va înălța pe cei smeriți.

            Împăratul Dariu a fost îngenunchiat cu toată trufia și mândria lui și a fost nevoit să recunoască public că puterea Dumnezeului celui viu este mai mare decât puterea leilor flămânzi și fioroși.

            La prima vedere pare ciudat faptul că Dumnezeu nu i-a împiedicat pe vrășmașii lui Daniel să-l arunce în groapa cu lei, dar lucrul acesta a fost îngăduit numai pentru ca Domnul Dumnezeu să-Și arate slava și puterea. Prin exemplul acesta, Domnul Dumnezeu a vrut să arate lumii întregi faptul că El este singurul Dumnezeu adevărat și în afară de El nimeni nu este mai presus. Și ori de câte ori un micuț al Domnului rămâne încrezător la picioarele Sale, indiferent de starea în care se află, întotdeauna Domnul îl scoate biruitor, iar Satan va suferi o infrângere.

           Nu vă temeți de cei ce au putere asupra trupului, zice Domnul în Evanghelia după Luca 12:4 „Vă spun vouă, prietenii Mei, (am un secret, am o taină, pe care nu o spun lumii, ci v-o spun numai vouă, prietenilor): să nu vă temeți de cei ce ucid trupul, și după aceea nu mai pot face nimic.”

            Lumea trebuie să se teamă, pentru că, dacă oamenii mor fără Cristos, nu mai au nici o șansă la mântuire, dar credincioșii se întâlnesc negreșit cu Domnul lor dincolo de pragul acestei vieți.

            Voi sunteți prietenii Mei, zice Domnul și vă spun taine pe care lumea nu le cunoaște.

            Ca și Daniel, oricare om a cărei inimă este în totalitate dăruită lui Dumnezeu va avea aceeași stare de pace și aceeași stare de liniște în ceasul celei mai grele încercări ca și în timp de bunăstare și bucurie.

            În concluzie, prieten bun, ascultă sfatul meu: ca să nu ajungi hrană pentru lei și ca să nu-ți petreci veșnicia în compania celui rău, nu te întoarce pe drumul pe care l-ai părăsit când ți-ai predat viața Domnului, pentru că pe drumul de întoarcere stă la pândă leul furios și flămând, Satan, gata să-ți frîngă sufletul.

            Nu sta la masa otrăvită a lumii, cu bârfele ei, cu răutățile ei, cu invidiile ei, cu destrăbălările ei ca să nu-ți pierzi viața. Încrede-te în Dumnezeu din toată inima și El te va ocroti și te va scăpa în ceasul cel mai greu.